Ma pune draq` sa fac un experiment si sa vizionez in aceasi zi doua versiuni realizate dupa un roman celebru "La rascruce de vanturi". Mare greseala!
Varianta din 2009 am mai vazut-o, acum revazand-o cu placere... Frumos, luminos, curat, romantic asa cum am spus si acum doi ani cand am vazut-o initial.
Asa mai pe seara zic sa vad si varianta din 2011. Vad eu ca a fost produsa cu un buget micut, actorasi cam necunoscuti dar imi zic ca nu strica sa vad ce-a iesit.
Dupa juma` de ora deja am luat pauza. Groaznic si iritant de aiurea ce vad.
Parca ma face sa recitesc si cartea inca o data. E drept ca am citit-o acum multi ani dar parca nu prea se potriveste (cel putin) decorul mai deloc.
Au astia din familia Earnshaw o casa de zici ca ori e un cotet sau in cel mai bun caz grajdurile CAP-ului dupa ce au fost lasate in paragina vreo 15 ani. Ce sa mai vorbesc de ce se intampla in aceasta familie, parca vad o familie de betivi care ne este prezentata seara de seara la "Stirile de la ora 5".
"Super" aceasta noua interpretare moderna si originala daca nu mi-ar lasa un gust amar.
Cum vad eu copiii familiei Earnshaw in noua versiune?
Catherine - o umflata si imbuibata ce aduce mai mult cu englezoaicele betive si drogate din ziua de azi
Heathcliff - cel mai urat copkil vazut anul acesta intr-un film, pare un pic mai mult retardat si cu orientare sexuala incerta fiind mai tot timpul rujat intr-un roz scarbos
Hindley - moaca mai puscariabila decat a lui nu am vazut decat in mizeria numita "eu cand vreau sa fluier, fluier"
A doua jumatate de ora mi-a oferit aceleasi imagini minunate.
Mai intai am vazut-o pe Cathy cum lingea sangele de pe spatele lu` ala Heathcliff, o scena gretoasa maximum. Mai avem la oferta si procedee de taiere a gatului cu cutitul a mieilor, cum jumulim gastele de vii si apoi le omoram si tehnici de rupere a gatului la iepuri.
Ce sa mai vorbesc de limbaj...De maidan de-a dreptul la uratul ala de Heathcliff iar la restul o engleza acuala foarte naspa de ascultat pentru un film de epoca. Vazand astfel de mizerii iti dai seama ce inseamna profesionalism, adica o productie BBC sau Showtime, unde totul este pus la punct in cele mai mici detalii.
Evident ca Nelly, slujnica, cea care este de fapt liantul in intrega saga pe parcursul a doua generatii este marginalizata in film, oricum ce mai conteaza cand e facut praf tot scenariul.
Acu` am vazut ca regia este realizata de o femeie...cea ce explica si talmes-balmesul si viziunea idioata de ecranizare!
(Va urma, ca nu rezist mai mult de 30 de minute pe repriza!)
01.05.2012
Dupa doua saptamani imi fac un pic de curaj si vad si partea a doua, cea in care Heathcliff revine din pribegie, oarecum bogat, plin de aere si fite, impopotionat ca un fazan drogat. Catherine cea uratica si grasa a mai crescut, a devenit destul de frumusica mai ales ca acum s-a casatorit si sta si ea saraca intr-o casa si nu in cocina unde s-a nascut.
Pe scurt, filmul si-a mai revenit spre final dar tot nu a avut nimic din spiritul epocii, totul fiind urat "construit" atat din regie cat si din montaj si decoruri.
Oricum ramane cea mai urata ecranizare pe care am vazut-o in ultima mea suta de ani de viata! :)
Cu greu am rezistat o ora! Foarte obositor, foarte greoi, cred ca se putea gasi o abordare mai accesibila in ceea ce priveste calea de transmitere a mesajului catre spectator.
Un film de vacanta relaxant si in acelasi timp si nostalgic.
Nu sunt fanul infocat al acestui gen de filme dar franciza "American Pie" face o mica exceptie poate ca si pentru faptul ca am indragit personajele inca de la prima aparitie.
Este interesant ca personajele par sa nu se fi schimbat aproape deloc din punct de vedere fizic si nici din punct de vedere al comportamentului infantil de care dau dovada pe tot parcursul filmului. Asta nu e deloc o problema, asta inseamna ca filmul are nenumarate momente de care sa te bucuri si sa zambesti fara un efort prea mare.
Nu pot sa nu remarc faptul ca totusi doua personaje au acaparat aproape tot filmul si anume Stifler si tatal lui Jim. Fara unul dintre ei cred ca farmecul ar fi fost foarte mult diminuat, ceilalti protagonisti nereusind sa capteze atentia spectatorului cu aceeasi intensitate. In concluzie nu pot decat sa ma declar multumita de aceasta comedie si cu speranta ca acest film nu va fi si ultimul din serie.
Tigani - check! Mizerie - check! Injuraturi grosolane si fara rost - check! Curve - check! Comunisti si securisti - check! Scenariu oribil de prost si imbecil - check! Glume de santier pentru prosti si inapoiati mintal - check!
Avem toate ingredientele pentru un film "reusit", productie romaneasca 2011~
Un film cam ciudat daca tinem cont de perioada in care se desfasoara actiunea filmului.(totusi subiectul e delicat si are in spate o drama)
In rest filmul e "curat", bine facut, interesant, capivant pe alocuri, cu interpretari peste medie.
Asa ca exista sanse de reusita pentru obtinerea unor premii la Oscar, pentru rol principal si secundar feminin, desi ambele actrite interpreteaza roluri de barbati. (cel putin in cazul actritei Glenn Close o ajuta si fizionomia, si machiajul si talentul actoricesc.
Chiar daca senzatia din final este de tristete si chiar poti ramane cu un gust amar, recomand a se vizona acest film.
Am rezistat pana in final datorita actritei Keira Knightley...
In rest o mare dezamagire. Parea promitator cand vazusem initial ca va fi despre acei "ciudati" ai vremii respective si metodele lor "revolutionare" in psihoanaliza, vorbesc aici despre Freud şi Jung.
Un film dezlanat fara nici o idee care sa-l faca atractiv pentru vizionare. Nu este pentru cei care sunt nerabdatori, incalceala de termeni tehnici cu diferitele teorii explicate pe parcursul filmului il fac obositor pentru privitor.
Sau poate doar un nebun poate intelege mai bine un film despre nebuni. Nu am cum verifica aceasta teorie, ci doar spun ca am risipit o multime de timp si nici n-am ramas cu ceva in in minte dupa vizionare!
In mare filmul e reusit, si tinand cont ce nume are pe afis are mari sanse la mai multe premii "Oscar".
Filmul este o drama familiala tipic americana (cariera, amant, copii care o iau razna la adolescenta) care reuseste sa emotioneze dar si sa-ti starneasca zambetul in cateva momente. De fapt pare ca filmul este facut intr-o maniera relaxanta chiar daca cineva moare in film. Atmosfera relaxanta este data si de superbele peisaje din Haway, de coloana sonora si de un scenariu care nu exagereaza cu replici tampite si des intalnite in alte situatii de acest tip.
La partea cu plusuri amintesc regia lui Alexander Payne care face filmul digerabil, interpretarea sigura si buna a lui George Clooney (care da forta si siguranta personajului interpretat) cat si aparitia interesanta a tinerei Shailene Woodley care pare a fi o speranta promitatoare. Ce nu mi-a placut a fost monologul sotiei inselate la capataiul amantei muribunde, n-am inteles care a fost scopul (caci nu influienteaza cu nimic cursul scenariului) sau poate a sa o fi trendul in decadenta cultura americana.
explorare a complexității vieții, dragostei şi a relaţiilor interumane Filmul trebuie vazut macar pentru a reflecta la ciudatele relatii interumane care pot aparea pe parcursul vietii, cat si pentru a vizualiza (din exterior macar) complexitaea vietii si surprizele placute sau neplacute ale ei.
PS: Mai am de vazut The Artist si Hugo. Pana acum The Descendants este cel care cred eu ca ar putea lua premiul cel mare.
In ciuda parerilor altora ca ar fi un film minunat, cu actori care joaca superb, cu scenariu si regie perfecte, umila mea constatare ma face sa-l consider o pierdere de timp.
Nu cred ca am vazut in viata mea un film biografic mai prost realizat...Nu mi se pare normal ca 60% din film sa fie "in prezent" si doar 40% din trecutul personalitatii vizate. Daca nu ai 90 de minute de fapte si evenimente sa le prezinti spectatorului mai bine nu te apuci draq sa faci asa film. Sau poate ca nu te pricepi sa faci filme biografice si atunci te apuci sa faci din alea cu monstruleti si vampiri.
Oricum pentru cineva mai tanar, care nu a trait acele vremuri cand Margaret Thatcher era prim-ministru al Marii Britanii, nu va intelege mai ninic din viata sa si din activitatea sa politica si marile implicatii pe care le-au avut deciziie ei in conturarea noi Europe dupa anii `90. Vor ramane cu imaginea unei babete cretine, senile si bolnavicioase, asa cum e prezentata in film in majoritatea timpului.
Un film care m-a indispus groaznic, m-a facut sa-mi pierd timpul degeaba si sa ma enervez.
Sper sa nu castige nici un premiu "Oscar" din cele doua nominalizari (cel mai bun machiaj si Cea mai buna actrita (Meryl Streep)), desi saraca Meryl n-are nici o vina ca scenariul a fost idiot si regizorul a vrut sa contureze si mai bine acest lucru!
O drama foarte frumos construita cinematografic din primul pana in ultimul minut al filmului.
Magicianul este regizorul Steven Spielberg care nu dezamageste. Chiar daca este o poveste liniara, fara a-ti pune creierul prea mult la munca totusi filmul izbuteste sa-ti capteze intreaga atentie si sa te faca sa fii mai uman, mai bun, mai constient de puterea prieteniei chiar daca in acest caz e vorba de un om si un cal.
Filmul trebuie vazut! Aproape intreaga forta a filmului e vizuala, cu atmosfera din epoca foarte bine recreata, cu costume, cu decoruri, cu orice alt amanunt care este foarte bine pus la punct.
Chiar daca e trist, macar la final ai satisfactia ca ai vazut un film bun (nu foarte bun), dar foarte frumos.
Parca vedeam un film romanesc, aceeasi plictiseala, subiect de doi bani, atmosfera sordida, cu tigani (aici de-ai francezilor), cu copii ai strazii de care suntem satui pana peste cap cu a lor prostii si sclifoseli specifice.
Nu m-a impresionat cu nimic, nu e nici educativ nici comercial, e tocmai acel gen de film pe care astepti cuminte sa se termine cat mai repede (noroc ca balaria e scurta!)
Printre cele mai relaxante si interesante filme vazute in ultima vreme.
O comedie facuta cu cap care reuseste sa te binedispuna. Actori simpatici, situatii cand dramatice cand comice, bine dozate si bine conduse de regizor.
In concluzie, o comedie romantica de bun gust, destul de amuzanta si captivanta care contine si destule momente imprevizibile, care mai de care mai „nebune”, mai „stupide”...
Bine regizat, cu maiestrie interpretat de unii actori, (Steve Carell, Ryan Gosling, Emma Stone, etc), filmul este relaxant din pozitia de privitor , o productie care pleacade la ideea de pamflet raportata la situatii reale. Este genul de film care stabileste o comunicare deschisa cu telespectatorul.